Amintiri din copilărie

În jurul lui Ion, copilul zburdalnic ale cărui isprăvi se sfârşesc mereu în ruşine sau pedeapsă, se strâng oameni pe care îi ţii minte. Smaranda, mama miloasă care crede în puterea cărţii, se ceartă blând cu Ştefan a Petrei, tatăl sceptic care se teme de lenevie şi cheltuială. Bunicul David Creangă, vornic înţelept din Pipirig, aduce argumentul cărţii ca mângâiere a sufletului. Şi bădiţa Vasile, dascălul luat cu înşelăciune la oaste, îşi poartă nedreptatea cu o seninătate ce linişteşte pagina.

Cartea creşte odată cu copilul. De la ţinterimul cu ceasloave pline de muşte se trece la şcolile din Broşteni şi Fălticeni, cu farsele dascălilor şi bătăile care sparg fereştile. Apoi vine drumul greu spre seminarul de la Socola, care se închide într-o curte de noapte plină de dascăli adunaţi din toată Moldova. Sub tot hazul se aud limpede glasurile satului: moş Nichifor cu şiretenia lui, moş Ion Roată cu pilda bolovanului, mama cu credinţa ei că "Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtişag".

E o carte despre un sat, o copilărie şi drumul care le leagă, povestită de un om care ştie că despărţirea de casă e preţul creşterii. Iar el o spune cu poftă de a povesti şi cu inima întoarsă mereu spre Humuleşti.