Fiarele lui Tarzan

Lăsat pe un țărm necunoscut, dezbrăcat de pojghița subțire de civilizație pe care cei trei ani petrecuți printre oamenii albi o întinseseră peste el, Tarzan o ia de la capăt. Îmblânzește pantera Sheeta și câștigă de partea sa pe regele maimuțelor, Akut. Îl prinde pe Mugambi, căpetenia tribului Wagambi, și preface un dușman în tovarăș. Din om, maimuță și fiară își făurește o haită de vânătoare, iar când jungla se strânge în jurul lui, un singur strigăt sălbatic îi slujește deopotrivă drept armă și chemare. Fiarele lui Tarzan sosiseră ca răspuns la chemarea lui.

Rokoff face un ticălos pe cinste: calculat, crud, convins că un bărbat e lovit cel mai bine prin soția și copilul lui. Dar Jane Clayton nu e o pradă care așteaptă cuminte. Prinsă și hăituită, întâmpină fiecare cotitură cu propria ei hotărâre, refuzând să-și cumpere siguranța cu un preț cu care n-ar putea trăi. În jurul lor se mișcă figuri mai mărunte care rămân în minte, cel dintâi fiind Anderssen, bucătarul suedez și necioplit, a cărui prostie prefăcută ascunde ceva mai curajos.

Este o aventură în stil pulp cu butonul dat la maximum — râuri de junglă, sate de canibali, o punte lunecoasă de sânge sub o lună tropicală, spectacol așezat peste o întrebare mai tăcută despre loialitate, îndurare și cât de subțire e granița dintre lord și fiară. Începe la marginea apei, cu apele deja curgând. Urcă la bord și lasă-te purtat de curent.