Bărbăței

La această școală de la țară, iubirea e întreaga programă. Doamna Jo e directoarea veselă care îndreaptă copiii năpăstuiți pur și simplu iubindu-i și lăsându-i să vadă asta. Soțul ei, profesorul acela robust și blând, îi învață adevărul și stăpânirea de sine prin răbdare, nu prin frică. În jurul lor se strânge o casă întreagă de copii: Demi cel blând, cu nasul mereu în cărți, și sora lui geamănă, Daisy, cea bujorie, micuțul Teddy și, mai târziu, sălbaticul și posacul Dan, a cărui bunătate ascunsă doar cei mai mici dintre ei par s-o simtă.

Zilele se umplu cu grădinile pe care le îngrijește fiecare băiat și cu un ascunziș într-o salcie de deasupra unui pârâu. E o cameră-muzeu împodobită cu ouă de păsări și cu un papagal împăiat legănându-se, și o bucătărie de casă de păpuși, cu foc adevărat și un ceainic care cântă, pusă la cale de mătușa Jo ca să prindă o rază de soare pentru copii. Sunt minciuni mărturisite și iertate, o fugă de acasă și o întoarcere, un dolar furat și un prieten credincios care veghează.

Sub mâini blânde, mlădițe verzi răsar dintr-un pământ ce nu părea să promită nimic, în căldura iubirii și a grijii, cel mai bun climat pentru inimile și sufletele tinere de pretutindeni. Ușa e deschisă. Intrați și așezați-vă lângă foc.