Maiorul Frans

Femeia pe care trebuie s-o cucerească poartă porecla deloc măgulitoare de Maiorul Frans. Crescută ca un băiat de către tatăl ei, Francis Mordaunt călărește peste landă, mânuiește floreta și nu acceptă niciun stăpân. Nu fac negoț cu libertatea mea, cu mâna mea, spune ea. În spatele acestui scut aspru se ascunde o inimă mândră și rănită, iar Leopold vine incognito la castelul ruinat De Werve ca s-o cunoască — sfâșiat între calcul și o admirație pe care n-o mai poate stăpâni.

În jurul lor se mișcă o lume mică, conturată cu precizie: generalul von Zwenken, încovoiat de patima jocului și de datorii, bonomul și gălăgiosul căpitan Rolf și bârfele unor doamne la o petrecere de seară, care fac din Francis o făptură fără inimă, dornică de scandal. Spiritual, ironic și tăios în dramatism, romanul vorbește despre mândrie, despre bani și despre dubla măsură cu care este cântărită o femeie încăpățânată.

Bosboom-Toussaint lasă povestea să crească din scrisori, din certuri care seamănă cu flirtul și din flirt care sfârșește în dezvăluire. Un roman care întreabă la ce are voie o femeie să renunțe și ce are dreptul să păstreze pentru sine, și care lasă această întrebare în picioare cu o tandrețe surprinzătoare.