Vesele aventuri ale lui Robin Hood

Farmecul cărții stă în întâlniri. Robin dă peste un uriaș de doi metri și ceva pe un pod îngust și pierde în fața lui lovitură după lovitură, prăvălindu-se în pârâu în hohote de râs, apoi îl poftește să i se alăture și îl botează Micul John într-o botezare în glumă, cu bere. Îl are pe Șeriful din Nottingham, veșnic ranchiunos și veșnic tras pe sfoară. Îl are pe Robin însuși, zdrențăros și chior, îmbrăcat în stacojiu, despicând săgeata unui rival în fața unei mulțimi încremenite, chiar sub nasul Șerifului. Îl are pe Allan a Dale, un menestrel îndurerat a cărui baladă cade peste ospăț și îl amuțește, și pe Fratele Tuck sub salcia lui, cu o plăcintă cu carne între genunchi, sorbind Malvasia și numai bun de o încăierare cu spada.

Howard Pyle o povestește într-o limbă veche și unduitoare, plină de glume, de deghizări și de sunete de corn care cheamă din codrul verde oameni ascunși. Tonul este pișicher și cu inima deschisă, o aventură croită din ospețe la lumina focului sub un stejar falnic, din salvări îndrăznețe și din credința unor prieteni care se întrec unii pe alții și tocmai de aceea se iubesc.

Sub veselie curge un fir mai domol: un cod, o frăție, o viață trăită după propriile reguli în codrul liber. Voi fi al meu însumi, spune Robin, și niciun om din toată vesela Anglie nu-mi va fi stăpân. Cât costă asta și la ce duce sunt taine pe care Sherwood le păstrează până când vreun cititor va păși sub crengile lui.