Povestiri despre spațiu și timp

Cinci povestiri poartă imaginația departe. O stea uriașă și albă arde deasupra zorilor Londrei, în timp ce mulțimile strigă înflăcărate E mai luminoasă! Apoi o șoaptă venită dintr-un observator preface strigătul în spaimă: E mai aproape. Cu cincizeci de mii de ani în urmă, iute de picior, Eudena fuge de tribul ei și de groaza umbrelor din pădure, iar tânărul Ugh-lomi, hărăzit morții, dă din întâmplare peste primul topor cu coadă. Cu mult mai încolo, într-o Londră a străzilor în mișcare și a reclamelor scânteietoare, Denton, un supraveghetor al platformelor de zbor, o pierde pe femeia pe care o iubește din pricina cruzimii unui hipnotizator. Iar un om obișnuit și neîncrezător, George McWhirter Fotheringay, descoperă că poate înfăptui miracole doar prin voință.

Wells scrie despre întinderi uriașe de timp, dar se întoarce mereu la bătaia măruntă a inimii omenești din interiorul celei cosmice. Culegerea trece printr-o lume înghițită de ape și printr-un șal adus din altă odaie, dându-le aceeași greutate. Un matematician lipsit de somn, calculând sfârșitul, nu se dă bătut: Dar eu vă pot ține pe voi — și tot universul, de altfel — strâns în chingile acestui creieraș.

Cât de mare e universul și cât de mică pare o catastrofă privită de la câteva milioane de mile depărtare — și cât de mult mai contează totuși un singur om înspăimântat, care privește într-un cristal sau înspre stele. Ușa e deschisă. Intră și privește.