Întoarcerea lui Tarzan

Din saloanele Parisului, cartea se mută în deșerturile scăldate de lună ale Algeriei, cu corturi din piele de capră strălucind pe nisipul galben, un paradis fantomatic peste o mare fantomatică, și în cele din urmă în jungla în care s-a născut Tarzan. Edgar Rice Burroughs îl înfățișează ca pe doi oameni deodată: gentlemanul parizian cumpătat, care lasă un duelist să tragă asupra lui fără să-și ridice pistolul, și creatura primară a cărei subțire pojghiță de civilizație se poate desprinde ca o coajă fragilă. În jurul lui se mișcă răzbunătorul conspirator Rokoff, mereu într-o nouă deghizare, și credinciosul francez D'Arnot, care aduce vești grele. Și mai este Jane Porter, legată de o căsătorie pe care nu o dorește, dar atrasă totuși de bărbatul pe care îl crede mort.

Este o aventură istorisită din toată inima — dueluri și ambuscade, un leu ucis cu un cuțit, un oraș pierdut al aurului și un erou sfâșiat între două vieți greu de împăcat. Există un moment în care naratorul zăbovește asupra încoronării sălbatice a lui Tarzan pentru a-și închipui cum și-ar înfrunta prietenii civilizați acest rege transformat, iar în acel răgaz cartea se oprește să cântărească prețul unei asemenea libertăți. Pentru cititorul care s-a simțit vreodată prins între cine este și unde îi este locul, ușa stă aici deschisă.