Alice în Țara Oglinzilor

O Regină Roșie o pune pe Alice să alerge până rămâne fără suflare, ca să-i lămurească faptul că trebuie să alergi cât te țin puterile doar ca să rămâi pe loc. O Regină Albă crede în șase lucruri cu neputință înainte de micul dejun și se ține de regula dulceață mâine și dulceață ieri, dar niciodată dulceață azi. Humpty Dumpty stă cocoțat cu picioarele încrucișate pe un zid îngust și susține sus și tare că vorbele înseamnă tocmai ceea ce hotărăște el să însemne. Tweedledum și Tweedledee se ciondănesc sub un copac, gătindu-se în armuri improvizate ca să se bată pe o zdrăngănitoare stricată.

Sub jocul de cuvinte curge ceva duios și nițel ciudat — o pădure în care lucrurile își uită numele, o prăvălie ale cărei mărfuri se fac nevăzute în clipa în care le privești drept, un cavaler cântând în asfințit într-o lumină pe care Alice o va ține minte ani de-a rândul. Cartea întoarce mereu pe toate fețele o întrebare tăcută: cine pe cine visează.

Ușa de aici e o oglindă, și deja se topește. Pășește prin ea și vezi până unde se întind pătratele.